sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Iubire... bibelou de portelan
Dragii mei,
Cum ati defini iubirea? Am povestit in nenumarate randuri cu prietenii mei de iubire si am ajuns la diverse definitii.. fluturasi in stomac, senzatia de sufocare cand nu esti langa acea persoana, sau cand esti langa ea, dorinta de a-i fi bine oriunde ar fi.. sau alte variante de acest fel..
Acum stau sa ma gandesc cum se intampla sa iubesti.. cum il vezi sau o vezi si brusc nu mai stii de tine... cum vibrezi langa acea persoana speciala.. cine e de vina? feromonii, hormonii de alte feluri..? cert e ca se intampla sa vezi o persoana si sa te topesti si sa mai stai si de vorba cu acea persoana si sa te topesti de tot.. cum se intampla toate astea? Pentru mine e clar ca e in afara sferei rationalului si cu toate astea trebuie sa fie implicat si acesta ca nu te indragostesti asa de orice aratare ci de oameni care gandesc ca tine sau au ceva in comun cu tine.. Ei aici e pentru mine marele mister.. ncum il simti nevazandu-l niciodata pana atunci ca are ceva ce iti seamana, sau are preocupari comune... e un soi de chimie nevazuta? probabil..
dar, ce ne facem cand iubim mai multe persoane in acelasi timp? o sa ziceti nu se poate... cu toate astea stiu multe persoane care sunt asa.. le iubesc pe toate femeile din jur.. :) acum radeti.. cu siguranta e un zambet pe fata voastra si da, sunt de acord, asta e o dicutie separata si nu are treaba cu iubirea de care vorbim.. da sunt de acord ca nu iubesti cu adevarat decat o singura persoana in acelasi timp.... Cu siguranta e asa!
Bun .. atunci cum putem sa iubim, sa fim dezamagiti, sa ne promitem ca nu vom mai investi ever in in aceasta minunata poveste care e iubirea.. si totusi peste un timp sa iubim din nou, putin diferit, dar poate cu mai mare pasiune si daruire decat anterior... Cum putem sa iubim din nou atat de tare incat sa fim gata sa ne abandonam pe noi insine pentru a-i satisface capriciile celui iubit?..
Probabil ca asta e frumusetea vietii, altfel, va imaginati cum ar fi sa iubesti odata sa se termine si apoi sa nu mai iubesti niciodata.. trist, gol, fara traire.. nu, nu ar fi deloc lumea guvernata de pasiune asa cum o traim acum dar nici nu ar fi o lume fericita.... parerea mea..
Desigur acest freamat e trecator, fluturasii sunt trecatori dar daca ma uit la cuplurile longevive din jur imi dau seama ca ei au gasit secretul in a tine aceasta flacara aprinsa chiar daca ea a suferit transformari de 30 de ani sau mai mult.. de ce? pentru ca iubirea se transforma in timp si daca ai grija de ea cu cele 4 maini ale ei va creste si va evolua..
Pe curand
Cum ati defini iubirea? Am povestit in nenumarate randuri cu prietenii mei de iubire si am ajuns la diverse definitii.. fluturasi in stomac, senzatia de sufocare cand nu esti langa acea persoana, sau cand esti langa ea, dorinta de a-i fi bine oriunde ar fi.. sau alte variante de acest fel..
Acum stau sa ma gandesc cum se intampla sa iubesti.. cum il vezi sau o vezi si brusc nu mai stii de tine... cum vibrezi langa acea persoana speciala.. cine e de vina? feromonii, hormonii de alte feluri..? cert e ca se intampla sa vezi o persoana si sa te topesti si sa mai stai si de vorba cu acea persoana si sa te topesti de tot.. cum se intampla toate astea? Pentru mine e clar ca e in afara sferei rationalului si cu toate astea trebuie sa fie implicat si acesta ca nu te indragostesti asa de orice aratare ci de oameni care gandesc ca tine sau au ceva in comun cu tine.. Ei aici e pentru mine marele mister.. ncum il simti nevazandu-l niciodata pana atunci ca are ceva ce iti seamana, sau are preocupari comune... e un soi de chimie nevazuta? probabil..
dar, ce ne facem cand iubim mai multe persoane in acelasi timp? o sa ziceti nu se poate... cu toate astea stiu multe persoane care sunt asa.. le iubesc pe toate femeile din jur.. :) acum radeti.. cu siguranta e un zambet pe fata voastra si da, sunt de acord, asta e o dicutie separata si nu are treaba cu iubirea de care vorbim.. da sunt de acord ca nu iubesti cu adevarat decat o singura persoana in acelasi timp.... Cu siguranta e asa!
Bun .. atunci cum putem sa iubim, sa fim dezamagiti, sa ne promitem ca nu vom mai investi ever in in aceasta minunata poveste care e iubirea.. si totusi peste un timp sa iubim din nou, putin diferit, dar poate cu mai mare pasiune si daruire decat anterior... Cum putem sa iubim din nou atat de tare incat sa fim gata sa ne abandonam pe noi insine pentru a-i satisface capriciile celui iubit?..
Probabil ca asta e frumusetea vietii, altfel, va imaginati cum ar fi sa iubesti odata sa se termine si apoi sa nu mai iubesti niciodata.. trist, gol, fara traire.. nu, nu ar fi deloc lumea guvernata de pasiune asa cum o traim acum dar nici nu ar fi o lume fericita.... parerea mea..
Desigur acest freamat e trecator, fluturasii sunt trecatori dar daca ma uit la cuplurile longevive din jur imi dau seama ca ei au gasit secretul in a tine aceasta flacara aprinsa chiar daca ea a suferit transformari de 30 de ani sau mai mult.. de ce? pentru ca iubirea se transforma in timp si daca ai grija de ea cu cele 4 maini ale ei va creste si va evolua..
Pe curand
luni, 9 noiembrie 2009
Telenovelele..
Telenovelele atat de blamate de unii, atat de molipsitoare pentru altii, sunt pentru mine foarte aproape de ceea ce inseamna viata... De ce?
Eu am impresia de multe ori ca propria mea viata e o telenovela.. Chiar povesteam cu un prieten azi(da.. am multi, unii mai buni, altii si mai buni:)) si ii spuneam ca uneori simt ca desi stiu ca nu mi-ar fi bine facand un lucru, totusi vreau cu disperare sa il fac....Numai cat nu mi-a zis ca sunt dusa.. mi se pare ciudat sa nu ti se intample lucruri de-astea altfel ispita si gandul bun cum sa se mai evidentieze?
Daca o luam altfel daca nu se intampla asa de ce inseala oamenii? sau si mai bine daca ii spui unui copil nu e voie sa faci asta de ce constati ca tocmai acel lucru il va face.. ? Din punctul meu de vedere e foarte simplu si normal sa se intample asa, apropos de liberul arbitru amintit anterior....si moreover un om reactioneaza asa datorita nevoii de a intelege si de a vedea argumentele.. la fel si copilul. In consecinta o lupta interioara permanenta mi se pare normala.. Acuma problema este daca aceasta lupta se da pe fronturile majore ale vietii(5 rocks or peables..)... atunci e bai daca e permanenta...
Deci dragii mei, cand cineva incearca cu disperare sa faca ceva ce nu va convine cea mai buna varianta e sa-l convingi cu argumentele contra. Asta e valabil si daca acel cineva esti TU insuti.
Pupici multi si o zi insorita..
Eu am impresia de multe ori ca propria mea viata e o telenovela.. Chiar povesteam cu un prieten azi(da.. am multi, unii mai buni, altii si mai buni:)) si ii spuneam ca uneori simt ca desi stiu ca nu mi-ar fi bine facand un lucru, totusi vreau cu disperare sa il fac....Numai cat nu mi-a zis ca sunt dusa.. mi se pare ciudat sa nu ti se intample lucruri de-astea altfel ispita si gandul bun cum sa se mai evidentieze?
Daca o luam altfel daca nu se intampla asa de ce inseala oamenii? sau si mai bine daca ii spui unui copil nu e voie sa faci asta de ce constati ca tocmai acel lucru il va face.. ? Din punctul meu de vedere e foarte simplu si normal sa se intample asa, apropos de liberul arbitru amintit anterior....si moreover un om reactioneaza asa datorita nevoii de a intelege si de a vedea argumentele.. la fel si copilul. In consecinta o lupta interioara permanenta mi se pare normala.. Acuma problema este daca aceasta lupta se da pe fronturile majore ale vietii(5 rocks or peables..)... atunci e bai daca e permanenta...
Deci dragii mei, cand cineva incearca cu disperare sa faca ceva ce nu va convine cea mai buna varianta e sa-l convingi cu argumentele contra. Asta e valabil si daca acel cineva esti TU insuti.
Pupici multi si o zi insorita..
azi.. ieri si maine..
Dragii mei,
in cazul in care va citi cineva blogul asta.. sunt noua la chestia asta cu bloggeritul dar imi place sa scriu ce gandesc si atunci am zis let me try..
Despre mine pot sa va zic ca sunt eu.. nici macar nu conteaza cine sunt.. nu ma vedeti nu ma cunoasteti... dar va zic doua cuvinte: cei care ma stiu imi spun ca sunt jucausa, mama Dolores si o prietena buna.. Deocamdata ajunge.
Am intrat azi sa scriu pentru ca am citit azi diverse forumuri, in lungile pauze cotidiene pe care le am lately, si sincer unde am staruit cel mai mult au fost cele legate de relatii: dragoste, prietenie... bla bla.. Ma fascineaza faptul cum totul pe lumea asta se invarte in jurul relatiilor, absolut tot.. Da am auzit cu totii in scoala ca suntem fiinte sociale, nu putem trai in padure.. ba da putem dar cu un mare pustiu in suflet, minte si corp.
Oamenii, cel putin cei pe care ii citesc, ascult, aud.. sunt foarte dependenti de alti oameni. Cu totii suntem de fapt ahtiati dupa recunoastere, dupa acceptarea semenilor, supa dragostea lor.
Intotdeauna mi s-a parut ciudat cum am reusit sa dau nuante pozitive greselilor celor din jurul meu, de exemplu am trait in aceeasi casa cu parintii si una dintre bunici si de mica imi amintesc ca o scuzam pe bunica mea extrem de bagacioasa prin felul in care si-a trait viata si faptul ca a trebuit sa fie asa.. dar oamenii se pot schimba... Credeti-ma! Nu fundamnetal dar major, doar cu ajutotul altor oameni.
Acum revenind la relatiile interumane, ma voi opri o secunda la cele de suflet. Nu de putine ori m-am intrebat cum stii ca ai gasit sufletul pereche.. si vad ca juma' din populatia globului se intreaba lucrul asta(oameni de la 10 la 70 de ani - trist, cu scoala, fara scoala, din medii normale, din medii chinuite, etc) si stiti ce mi se pare interesant? Nici unul nu apreciaza cu adevarat ce are langa el.. decat in momentul in care nu-l mai are? De ce? De ce trebuie sa fie asa, INTOTDEAUNA? De ce nu suntem albatrosi? O sa ziceti ca am innebunit... nu ... albatrosii care sunt fiinte inferioare omului isi gasescv un singur partener cu care raman toata viata... la noi de ce e o permanenta cautare? Ce ne face sa ne dorim tot mai mult, ce ne face sa ne plictisim?
De fapt, cred ca lucrurile snt mai simple de atat. Dumnezeu ne-a inzestrat cu vointa proprie.. asta e diferenta dintre noi si albatrosi, ei simt nu intelectualizeaza, ei traiesc nu gandesc inainte continuu...
Un prieten apropiat mi-a spus de ce nu poti trai fara sa te gandesti in viitor? N-am stiut sa raspund si nu stiu nici acum.. De ce ai nevoie de siguranta cu atata disperare...? Nu stiu dragii mei ..
To be continued....
in cazul in care va citi cineva blogul asta.. sunt noua la chestia asta cu bloggeritul dar imi place sa scriu ce gandesc si atunci am zis let me try..
Despre mine pot sa va zic ca sunt eu.. nici macar nu conteaza cine sunt.. nu ma vedeti nu ma cunoasteti... dar va zic doua cuvinte: cei care ma stiu imi spun ca sunt jucausa, mama Dolores si o prietena buna.. Deocamdata ajunge.
Am intrat azi sa scriu pentru ca am citit azi diverse forumuri, in lungile pauze cotidiene pe care le am lately, si sincer unde am staruit cel mai mult au fost cele legate de relatii: dragoste, prietenie... bla bla.. Ma fascineaza faptul cum totul pe lumea asta se invarte in jurul relatiilor, absolut tot.. Da am auzit cu totii in scoala ca suntem fiinte sociale, nu putem trai in padure.. ba da putem dar cu un mare pustiu in suflet, minte si corp.
Oamenii, cel putin cei pe care ii citesc, ascult, aud.. sunt foarte dependenti de alti oameni. Cu totii suntem de fapt ahtiati dupa recunoastere, dupa acceptarea semenilor, supa dragostea lor.
Intotdeauna mi s-a parut ciudat cum am reusit sa dau nuante pozitive greselilor celor din jurul meu, de exemplu am trait in aceeasi casa cu parintii si una dintre bunici si de mica imi amintesc ca o scuzam pe bunica mea extrem de bagacioasa prin felul in care si-a trait viata si faptul ca a trebuit sa fie asa.. dar oamenii se pot schimba... Credeti-ma! Nu fundamnetal dar major, doar cu ajutotul altor oameni.
Acum revenind la relatiile interumane, ma voi opri o secunda la cele de suflet. Nu de putine ori m-am intrebat cum stii ca ai gasit sufletul pereche.. si vad ca juma' din populatia globului se intreaba lucrul asta(oameni de la 10 la 70 de ani - trist, cu scoala, fara scoala, din medii normale, din medii chinuite, etc) si stiti ce mi se pare interesant? Nici unul nu apreciaza cu adevarat ce are langa el.. decat in momentul in care nu-l mai are? De ce? De ce trebuie sa fie asa, INTOTDEAUNA? De ce nu suntem albatrosi? O sa ziceti ca am innebunit... nu ... albatrosii care sunt fiinte inferioare omului isi gasescv un singur partener cu care raman toata viata... la noi de ce e o permanenta cautare? Ce ne face sa ne dorim tot mai mult, ce ne face sa ne plictisim?
De fapt, cred ca lucrurile snt mai simple de atat. Dumnezeu ne-a inzestrat cu vointa proprie.. asta e diferenta dintre noi si albatrosi, ei simt nu intelectualizeaza, ei traiesc nu gandesc inainte continuu...
Un prieten apropiat mi-a spus de ce nu poti trai fara sa te gandesti in viitor? N-am stiut sa raspund si nu stiu nici acum.. De ce ai nevoie de siguranta cu atata disperare...? Nu stiu dragii mei ..
To be continued....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)