Telenovelele..

Telenovelele atat de blamate de unii, atat de molipsitoare pentru altii, sunt pentru mine foarte aproape de ceea ce inseamna viata... De ce?
Eu am impresia de multe ori ca propria mea viata e o telenovela.. Chiar povesteam cu un prieten azi(da.. am multi, unii mai buni, altii si mai buni:)) si ii spuneam ca uneori simt ca desi stiu ca nu mi-ar fi bine facand un lucru, totusi vreau cu disperare sa il fac....Numai cat nu mi-a zis ca sunt dusa.. mi se pare ciudat sa nu ti se intample lucruri de-astea altfel ispita si gandul bun cum sa se mai evidentieze?
Daca o luam altfel daca nu se intampla asa de ce inseala oamenii? sau si mai bine daca ii spui unui copil nu e voie sa faci asta de ce constati ca tocmai acel lucru il va face.. ? Din punctul meu de vedere e foarte simplu si normal sa se intample asa, apropos de liberul arbitru amintit anterior....si moreover un om reactioneaza asa datorita nevoii de a intelege si de a vedea argumentele.. la fel si copilul. In consecinta o lupta interioara permanenta mi se pare normala.. Acuma problema este daca aceasta lupta se da pe fronturile majore ale vietii(5 rocks or peables..)... atunci e bai daca e permanenta...
Deci dragii mei, cand cineva incearca cu disperare sa faca ceva ce nu va convine cea mai buna varianta e sa-l convingi cu argumentele contra. Asta e valabil si daca acel cineva esti TU insuti.

Pupici multi si o zi insorita..