azi.. ieri si maine..

Dragii mei,

in cazul in care va citi cineva blogul asta.. sunt noua la chestia asta cu bloggeritul dar imi place sa scriu ce gandesc si atunci am zis let me try..
Despre mine pot sa va zic ca sunt eu.. nici macar nu conteaza cine sunt.. nu ma vedeti nu ma cunoasteti... dar va zic doua cuvinte: cei care ma stiu imi spun ca sunt jucausa, mama Dolores si o prietena buna.. Deocamdata ajunge.

Am intrat azi sa scriu pentru ca am citit azi diverse forumuri, in lungile pauze cotidiene pe care le am lately, si sincer unde am staruit cel mai mult au fost cele legate de relatii: dragoste, prietenie... bla bla.. Ma fascineaza faptul cum totul pe lumea asta se invarte in jurul relatiilor, absolut tot.. Da am auzit cu totii in scoala ca suntem fiinte sociale, nu putem trai in padure.. ba da putem dar cu un mare pustiu in suflet, minte si corp.
Oamenii, cel putin cei pe care ii citesc, ascult, aud.. sunt foarte dependenti de alti oameni. Cu totii suntem de fapt ahtiati dupa recunoastere, dupa acceptarea semenilor, supa dragostea lor.
Intotdeauna mi s-a parut ciudat cum am reusit sa dau nuante pozitive greselilor celor din jurul meu, de exemplu am trait in aceeasi casa cu parintii si una dintre bunici si de mica imi amintesc ca o scuzam pe bunica mea extrem de bagacioasa prin felul in care si-a trait viata si faptul ca a trebuit sa fie asa.. dar oamenii se pot schimba... Credeti-ma! Nu fundamnetal dar major, doar cu ajutotul altor oameni.

Acum revenind la relatiile interumane, ma voi opri o secunda la cele de suflet. Nu de putine ori m-am intrebat cum stii ca ai gasit sufletul pereche.. si vad ca juma' din populatia globului se intreaba lucrul asta(oameni de la 10 la 70 de ani - trist, cu scoala, fara scoala, din medii normale, din medii chinuite, etc) si stiti ce mi se pare interesant? Nici unul nu apreciaza cu adevarat ce are langa el.. decat in momentul in care nu-l mai are? De ce? De ce trebuie sa fie asa, INTOTDEAUNA? De ce nu suntem albatrosi? O sa ziceti ca am innebunit... nu ... albatrosii care sunt fiinte inferioare omului isi gasescv un singur partener cu care raman toata viata... la noi de ce e o permanenta cautare? Ce ne face sa ne dorim tot mai mult, ce ne face sa ne plictisim?

De fapt, cred ca lucrurile snt mai simple de atat. Dumnezeu ne-a inzestrat cu vointa proprie.. asta e diferenta dintre noi si albatrosi, ei simt nu intelectualizeaza, ei traiesc nu gandesc inainte continuu...
Un prieten apropiat mi-a spus de ce nu poti trai fara sa te gandesti in viitor? N-am stiut sa raspund si nu stiu nici acum.. De ce ai nevoie de siguranta cu atata disperare...? Nu stiu dragii mei ..

To be continued....